Intr-o perioada in care mai toata lumea cauta motociclete de cilindree mare, iar intrebarea “Cat baga, bo$$?” a devenit laitmotivul pseudo-cunoscatorilor de 2 roti… testeperoti.ro propune un mic drum spre civilizatie. Cum ar fi sa incepem sa alegem motociclete care se potrivesc nevoilor noastre? Spre exemplu: daca iti iei un vehicul cu 2 roti care sa te duca doar prin oras, de ce sa nu alegi un scuter?! Vrei sa fie si nonconformist? Alege un scuter cu 3 roti! O varianta poate fi Yamaha Tricity!

Aparent, nu-i nici cal, nici magar. Prima data mi-a adus aminte de modelul MP3 al celor de la Piaggio, dar nu e chiar din acelasi film. La inceput nu am crezut ca cele doua roti de bicicleta vor influenta chiar atat de tare mersul prin oras, dar mai presus de toate este o experienta interesanta.

Chiar daca avem de-a face cu un scuter, cei de la Yamaha nu au facut rabat la calitate. Ce e drept, nici nu prea aveau motive sa o faca, mai ales in contextul in care casa Ywata scoate mode dupa model fara prea multe concesii. Cred ca au gasit elixirul tineretii pentru motociclete…

 

Yamaha Tricity vine la raportul de dimineata cu plastice nici prea-prea, nici foarte-foarte! Sunt plastice si finisaje decente – pentru un scuter, chiar putin peste ceea ce ai nevoie: si aici ma refer la calitatea plasticelor de pe ghidon, a bordului, a comenzilor, etc.

Sa nu ne urcam pe ea, hai sa mai studiem putin! E foarte interesant ca japonezii ne propun faruri LED –  nu ma intereseaza ca-s la moda, dar sunt vizibile. La fel si semnalele albe – foarte folositoare mai ales pe timp de zi. Nu cred ca ai vrea sa te trezesti cu vreo masina calare pe tine atunci cand faci stanga doar pentru ca soferul nu ti-a vazut lumina semnalizarii din pricina Soarelui.

Parbrizul mic are rol de deflector, dar daca vrei sa faci naveta usor din afara orasului, nu ar fi stricat unul mai mare.

Cat ne mai invartim pe langa ea, observam ca sub sa iti incape linistit o casca. Asta e un lucru bun!

Sa vorbim despre design? Pai pentru asta ne-a facut Mihai fotografii!

 O pornim si propulsorul de 155 cc si 11kw – adica aproape 15 cai putere –  abia se aude. E bine ca nu trezesti vecinii, e mai rau ca nu te aud masinile in trafic.

Fac o lunga paranteza personala: nu m-a deranjat niciun moment faptul ca scuterul nu se auzea. Dupa o decada de motociclit cu tot felul de mobre pe drumurile patriei, am ajuns la concluzia ca poti inlocui cu brio un “burlan” de toba sparta si galagioasa cu putin know-how despre pozitionarea corecta pe drum, preventie, franare si alte lucruri care te pot ajuta sa scapi basma-curata!

Il dam jos de pe cricul central pe care scuterul se urca parca singur si calarim bestia! Prima impresie e un ranjet si un strigat de lupta: “ii-haa!”. Apoi observ ca mi-ar fi placut putin mai mult spatiu la picioare desi port 41, iar dupa multa vreme de mers cu motociclete-văcuţă ma mira oglinzile care-s prea aproape de mine, dar in care vad cat imi trebuie.

Accelerez si imi pun in minte ca este un propulsor de 155cc. Hai sa nu fim mai catolici decat Papa! Unde mai pui ca struto-camila noastra are mai bine de 160 de kilograme, deci nu e chiar usor de impins pentru monocilindrul in 4 valve.  Culmea e ca pleci primul de la semafor! Pe ploaie! E adevarat, te ajuta la viteze foarte mici. Mai mult de 90km/h bordul nu o sa-ti indice decat in cadere libera, astfel ca de pe la 70-75 km/h in sus e bine sa te gandesti de 2 ori inainte sa te angajezi intr-o depasire.

Si mergand asa… la un moment dat se  aprinde un beculet: BlueCore! Etee… scuter cu inima albastra! O fi de bine?! Este. E un fel de modul eco. Bâzdâgania mai agata inca o supapa, iar lucrul asta ajuta.

N-as putea sa va zic cam cat consuma. Eu m-am plimbat cu ea cam 40 de kilometri prin Bucuresti intr-o zi cu ploaie si la ora pranzului, iar rezervorul a ramas tot full. Ca veni vorba despre indicatoare si rezervor: bordul este simplu, monocrom, digital si iti arata de toate. Chiar tot – aici, bravos!

Hai ma, ca interesant la motoreta asta este sistemul asta cu doua roti pe fata. Aici e toata smecheria, tot dichisul, tot farmecul – este motivul pentru care oamenii isi intorc capetele cand se treci pe drum. Sistemul se numeste Leaning Multi Wheel.  In fapt, este un sistem Cantilever in tandem. Adica, grosso-modo: Ai un sistem in care vechile jambe ale motocicletei sunt de fapt niste ghidaje, iar in partea de jos (cea vizibila) se afla amortizoarele care sunt prinse pe un alt sistem care contecteaza rotile intre ele. E destul de complicat, nu? Cert este ca intregul sistem iti da un feelback unitar. N-ai zice vreun moment ca ai doua roti, ci o simti ca pe una singura!

 Pleci cu ideea ca o sa-ti fie greu sa te inclini. Eronat! Se inclina la fel ca orice alta motoreta, ba uneori senzatia este foarte placuta si-ti arunca un zambet pentru ca scuterul iti da o senzatia ilara de stabilitate. Efectiv iti vine sa faci fandari cu ea toata ziua.  

Ceea ce mie mi s-a parut foarte interesant este ca acest Leaning Multi Wheel te ajuta foarte tare atunca cand te strecori printre masini. Nu ai riscul sa agati ceva cu vreo roata pentru ca sunt integrate perfect in carenaj, dar iti convera un plus de stabilitate. Pana acum, este masinaria perfecta de strecurat printre masini. Aici te ajuta foarte mult si faptul ca Yamaha Tricity este foarte echilibrata. Nu stiu eu prea multa fizica, dar scuterul mi-a dat impresia ca centrul lui de greutate este fix pe mijloc – ce e drept, pe acolo e si rezervorul. Distributia greutatii este una foarte buna – japonezii spun ca ar fi un 50-50, dar noi nu avem cum sa verificam asta, in schimb va putem spune ca Tricity este manevrabil ca o jucarie.

Sa revenim la cele doua roti de pe fata. Mai interesant mi s-a parut faptul ca cele doua roti actioneaza independent, ceea ce le face imune la capace de canal, gropite, gropi si tot felul de neplaceri. Am incercat sa mergem cu o roata pe o mica bordura si cu una pe carosabil si… functioneaza, adica nu simti foarte tare diferenta! Asta e cu adevarat farmecul Yamaha Tricity!
Si ca tot suntem la acest moment al testului: suspensia este inovativa. Exceleaza fata care absoarbe excelent hopurile, insa ampatamentul mic determina mici tresariri din codita atunci cand te incapatanezi sa treci mai tare peste o denivelare.

Franele sunt excelente si actioneaza combinat, sau unificat (sistemul poarta denumirea de Unified Brake System)! Asta inseamna ca apesi o maneta de frana si lichidul de frana pleaca atat pe etrierii de fata, cat si catre cei de pe roata spate. Yamaha Tricity 155 se opreste mai repede decat ti-ai dori, iar duo-ul suspensie-frana actioneaza prompt  chiar si atunci cand te gasesti in situatia unei franari cu strangere de dinti (a se citi: de urgenta). Multumita franarii unificate, poti sa apesi cu multa sete frana spate si vei avea parte de o franare sanatoasa si sigura – la asta te ajuta si ABS-ul.

Totul pe scurt 

Daca vrei un vehicul de oras, Yamaha Tricity 155 poate fi o alternativa. Nu poti avea un consum mare, este manevrabil, este sigur. Ai frane foarte bune, suspensii peste medie si o calitate buna a materialelor. Struto-camila celor de la Yamaha iti ofera si ceva spatii de stocare… asa ca s-ar preta la un mers urban.

Ce nu ne-a placut? Mi-as fi dorit un motor mai mare. Poate un 250cc, chiar daca repriza monocilindrului de 155cc este destul de buna, cred ca ar fi fost loc de mai bine. Totodata as fi vrut mai mult loc la picioare (chiar si asa sunt foarte bine aparate si de ploaie, si de vant). Poate ca un fapt in minus este pretul – 4700 de euro – putin cam mare pentru o alternativa la indemna de strecurat prin jungla urbana.

Oricum ar fi, experienta pilotarii unui Tricity este interesanta si daca nu apuci chiar sa-ti cumperi unul, poate ca in vara asta prinzi pe undeva prin tara caravana Yamaha si pui mana pe ghidonul lui Tricity 155.

Share.

Leave A Reply