S-a intamplat si editia 2017 a SMAEB. Am fost acolo, dar nu o sa povestim foarte mult despre cum a fost salonul. E pentru prima data in care chiar ma bucur ca testeperoti.ro este un site despre placerea de a conduce. Si fix de asta am dat la SMAEB – Caravana Yamaha MT, sau partea intunecata a luminatilor japonezi.

Si daca mai sus a fost intro-ul, hai sa va zic doua vorbe si despre salon, in cazul in care nu ati ajuns. Piata moto de la noi mai are mult de invatat. Fara sa vreau am facut o comparatie nefericita cu EICMA. Nu stim inca sa facem expo, dar e in ADN-ul nostru sa ne targuim, asa ca o punem de-un talcioc. In afara de doua-trei standuri cu adevarat de expo (unul chiar al unui customer autohton – bravos Ace Customs!), am avut parte de vanzare la taraba.

Si daca tot veni vorba de prezentare foarte buna la salon (recunosc ca am fost tentat sa scriu “impecabila”, dar hai sa nu aruncam cuvinte mari), musai de povestit despre Yamaha. Nu stiu si nici nu ma intereseaza cum au reusit, dar de la intrare te astepta un ditamai camionul cu toata gama MT pusa la dispozitia privitorului si curiosului. Cu alte cuvinte, te inscrii la test si te dai cu mobra (si nu e primul an cand fac asta). Stiu ca in anii trecuti si BMW a facut acelasi lucru, deci reteta este consacrata. Bravos, un pas mai aproape de ideea de expozitie, nu de targ!

Stiam ca MT10 e acolo si ca nu sta decat pe perioada salonului, asa ca ne-am incercat si noi norocul.

In ultima perioada, casa din Iwata a devenit o banda rulanta pe care ies noi modele. Pana acum nu am avut contact decat cu scuterul N-Max si nu ne-a lasat deloc reci. Dar chiar si asa, o gama MT cu cilindree de la 125cc la 1000cc nu e de ici-de colo! Si daca tot ies motocicletele astea pe poarta fabricii precum covrigii din cuptor la Buzau, iti pui niste intrebari: or fi bune? Or fi reusite? Or fi performante? Or fi fiabile?  Ca pana la urma astia produc de la orga pentru cantareti, la motociclete de MotoGP. De unde atatia bani pentru cercetare!? Undeva sigur e o veriga slaba!

Bai, nu e niciuna! (Sau nu am descoperit-o noi pana acum)

Ca sa fim sinceri din capul locului, noi am vrut sa facem un vlog, dar ne-a caftit tehnologia de ne-a trimis acasa prin KO. Promitem ca ne revansam… ce sa-i faci, un om de radio si doi fotografi nu vor fi niciodata ingineri de sunet  – sa incheiem aici autocritica.

 

Ne-am suit pe MT-10. Am plecat cu idei preconcepute: stai sa vezi ca e greoi, ca bracheaza putin, ca bruscheaza, ca e de huligan, ca stai chircit, ca au facut o racheta care trage tare si… e inutilizabila pe strada.

Pare-se ca japonezii au inteles ca puterea fara control e inutila. Si ne-am urcat pe MT. Prima manevra: gandacelul – dam cu spatele cu piciorusele pe langa motocicleta si prima surpriza: e usoara! Nu stiu cate kilograme are la gol si nici nu ma voi uita pana nu termin de scris articolul, dar va zic cu mana pe inima ca e usoara! Sa-mi creasca bretonul de nu!

Am pornit motorul si… da, aici ma asteptam sa nu sune ca un 4 in linie clasic. E smecheria aia cu arborele cotit – rascotit si cu manetoanele la 90 de grade… prea multa inginerie! Ideea e ca nu suna ca o soprana, ci suparat ca un V, iar mobra noastra ne-a facut in ciuda cu un Akrapovic care te facea sa te uiti in jur sa vezi daca a pornit a ta sau alta! Cert e ca si in mers, tot asa iti umple sufletul de bucurie. Suna bine!

Tragi ambreiajul, apesi pe schimbator, face “clanc”, dai drumul manetei si… cupleaza foarte usor. Serios, foarte usor! Tragi de gaz si spui: Ho! Turele joase sunt o specialitate aparte a lui MT-10. Cum se misca mansonul de acceleratie vom vedea cand iesim din aglomeratie.

Momentan ma mir cat de usor se inclina, ce bicicleta au pus japonezii astia pe motocileta asta?! Nu ai zice ca stai calare pe herghelia de 160 de cai, ca pana la urma e un motor derivat de la R1 – aha, ala dupa care “moare” toti baietii pe YouTube!  Cred ca nu am fost atat de sincer nici la spovedanie: ciclistica e periulos de prietenoasa.

 

Ai o motocicleta cu potential real de racheta, insa se unduieste exact cum iti doresti. E foarte usor de controlat, se inclina intuitiv si la un moment dat poti sa ai prea multa incredere in tine. Cert este ca daca MT-10 ar cere sa fie caracterizat intr-un singur cuvant acela ar fi: CONTROL. Cu riscul de a ma repeta: este manevrabila, cel putin cu impresia asta puternica m-am intors eu la Romexpo dupa o ora de plimbat cu motocicleta asta.

E adevarat ca fuge. Tragi de gaz si daca nu esti atent te uiti pe tine in spate. Nu e o motocicleta pe care sa o subestimezi, din contra! Mi se pare motocicleta unui rider cu experienta care stie foarte bine ce vrea si pentru ce o cumpara. Accelereaza impresionant, insa controlul este tot la tine (stiu ca-i cliseu, dar chiar e). La toata treaba asta te ajuta si TCS-ul, asta e numele de scena pentru Controlul Tractiunii. Ai modalitate de invaziv, mai putin invaziv si… modul de neutilizat pe care l-as numi “esti pe barba ta”.

Un lucru mi-a dat de inteles ca poti rula si incet cu MT-10. Si daca nu te lasi in vraja motocicletei, chiar poti. Faptul ca ai moduri de rulare, de la putere fara limite, la standard si ceva mai usurel. Bine, le vei gasi sunt modul A, B, standard, dar ideea e cea de mai devreme.

Sa fim sinceri pana la maduva: nu am avut cum sa ne dam seama foarte tare de cum rularea este influentata de aceste module, atat cele de rulare, cat si cele care privesc TCS-ul – am mers prin Bucuresti intr-o sambata in care toata lumea a iesit din casa.

Dar tot raul spre bine. Daca toata lumea ar fi luat motocicleta si s-ar fi dat pe-o parte si pe alta pe viraje precum friptura pe gratar, noi am ales sa o folosim cam cum ar fi ea folosita de cumparatorul roman. Cum te duci cu ea la birou?

Chiar asa, la ce iti trebuie o racheta de 160 de cai si ditamai cuplul livrat de jos ca sa te duci dimineata la job?! Partea buna este ca motorul este elastic si nu te obliga sa mergi ca un huligan, desi pozitia inalta , cu picioarele amplasate destul de “racing” si de sus, te-ar indemna sa tragi de palma dreapta mult dupa limita in care permisul ramane la Loganul alb.

 

Faptul ca stai sus te ajuta atunci cand te bagi printre masini. Aici te ajuta foarte tare si manevrabilitatea motocicletei, dar si… nu ma asteptam la asta,  elasticitatea motorului.

Am zis din capul locului ca ma asteptam sa fie o racheta si atat. Eronat! Motocicleta stie sa mearga si incet, exact asa cum ii spui. Partea buna este acel slipper-clutch, care te ajuta sa schimbi foarte tare ritmul, fara sa pierzi aderenta. Apesi in jos pe schimbator si dai drumul manetei de ambreiaj fara emotii: roata spate isi mentine aderenta si totul este sub control.

Prin oras te ajuta faptul ca ampatamentul este scurt, iar motocicleta iti da impresia ca e “adunata” in fata, ca acolo e centrul de greutate.

Un lucru sa mai spunem din scurta noastra experienta si apoi vom lasa cifrele sa vorbeasca. Imi e clar ca MT-10 este menit sa fie in garajul unui rider cu experienta, care nu devoreaza doar noptile in oras, ci prefera sa parcurga cativa kilometri pana la primele serpentine: motocileta are cruise-control. Bine, fiind un naked, street-fighter, cum vrei sa o cataloghezi, motocicleta nu iti ofera o protectie la vant demna de un touring, mai ales in partea superioara. Cat despre pasager, nu cred ca poate fi vorba – MT-10 mi-a lasat impresia unui solo-rider pur sange.

Stiu, nu am vorbit despre design. Am ales sa nu o fac pentru ca este aparte. Poti spune ca e futurist, ca MT-10 e ca un Cyborg. La fel de bine poti spune ca arata precum  CBR-urile F2 pe care acum vreo 10 ani cei pasionati de stunt le lasau fara carene ca sa para mai… streetfight. Pe scurt: ori iti place, ori nu-ti place!

Yamaha MT-10

 

Mie mi-a placut! Materialele sunt de buna calitate, bordul (chiar daca nu e color), e simplu, usor de urmarit si iti ofera toate informatiile de care ai nevoie. Bine, recunosc ca e o chestie de gust, dar uitati-va si voi in galerie ce monstru au creat designerii de la Yamaha: nervos, agresiv, the Dark side of Japan!

Ce nu ne-a placut? Protectia la vant – parca ar fi fost benefic un mic parbriz. La fel cum ar fi fost benefic si un ghidon mai lat (desi te incurca la bagatul printre masini… eh, daca mi-a trecut prin cap inseamna ca o fi ceva, deci nu sterg. Las asta aici). Nu mi-am dat seama foarte tare cat de tare se incinge pentru ca in uzul cotidian asta poate fi o problema. In rest, poate ca as fi vrut o capacitate mai mare de a lua pasager, dar cred ca motocicleta s-ar fi transformat nefericit. Pana la urma este un fun-bike. Cred ca atat nu mi-a placut la MT-10: protectia la vant in partea superioara a corpului.

Yamaha MT-10

 

Stiu ca n-am zis nimic nici de frane, dar nu am nici de ce sa tip ca nu-mi plac, nici de ce sa le pun coronita – asta si fiindca, sincer, prin oras, unde sa te dai ca derbedeul?

Concluzia, chiar daca stiu ca ma repet: Yamaha MT-10 = Control.

Daca sunteti ahtiati dupa date tehnice, cam astea sunt:

Tip motor Răcit cu aer, 4 timpi, DOHC, 4-supape
Capacitate cilindrică 998cc
Alezaj X Cursă 79,0 mm x 50,9 mm
Compresie 12 : 1
Putere maximă  118,0 kW (160,4PS) @ 11.500 rpm
Cuplu maxim  111,0 Nm (11,3 kg-m) @ 9.000 rpm
Sistem de ungere Carter umed
Tip ambreiaj Umed, Disc multiplu
Carburator Injecţie de carburant
Sistem de aprindere TCI, Electric
Sistem de transmisie Angrenaj constant, 6-viteze
Transmisie finală Lanţ

 

Cadru Deltabox din aluminiu
Sistem suspensie faţă Furci telescopice, Ø 43 mm
Cursă faţă  120 mm
Unghi rolă de direcţie  
Traseu  102 mm
Sistem suspensie spate Basculă, (suspensie de legătură)
Cursă spate  120 mm
Frână faţă discuri duble hidraulice , Ø 320 mm
Frână spate mono disc hidraulic, Ø 220 mm
Anvelopă faţă 120/70 ZR17 M/C (58W)
Anvelopă spate 190/55 ZR17 M/C (75W)

 

Lungime totală 2.095 mm
Lăţime totală 800 mm
Înălţime totală 1.110 mm
Înălţimea scaunelor  825 mm
Baza roţilor 1.400 mm
Gardă minimă la sol 130 mm
Greutate la plin (inclusiv plin de benzină şi de ulei)  210 kg
Capacitate rezervor carburant 17 Litri
Capacitate rezervor ulei 3,9 Litri

 

 

Share.

Leave A Reply